Radu Stanca - Poem

O să rămâi în mine și după ce-o să pleci,
La fel de nepătrunsă, la fel de-mbietoare,
O insulă ciudată cu drumuri și poteci
Ce nu duc nicăirea sărmana mea plimbare.

O să rămâi în mine și când vei încerca
Să intri în pădure și să te pierzi într-însa.
Vezi! Urma ta săpată e în visarea mea
Și pot, oricând îmi place, să umblu după dânsa.

Și te-aș găsi chiar dacă n-ai vrea să te găsesc,
Și te-aș afla oriunde te-ai ghemui hoțește.
Visarea mea e ca un condur împărătesc
Ce numai la piciorul tău zvelt se potrivește.

O să rămâi în mine și după ce-o să zbori
Din inima mea neagră, ca un canar din cușcă.
Tristețea mea ciudată te va ochi și-n nori;
Tristețea mea țintește mai bine ca o pușcă.

Și te-aș zări oricâte costume ai schimba,
Oricâte măști ți-ai pune să nu te pot cunoaște.
Visarea mea – din sute de mii te-ar descifra.
Tristețea mea – din sute de mii te-ar recunoaște.

George Țărnea - Scrisoare de bun rămas

Iubito, câtă lume între noi
Numărători de ploi din doi în doi
Și dintr-un ochi de dor necunoscut,
Câte zăpezi pe buze ne-au crescut…
Ascultă-mă și lasă-mă să strig
Mi-e frică de-ntuneric și de frig
Și nu mai vreau să știu până la sfârșit
Cine-a iubit frumos, cine-a greșit
Cine-a făcut spre noapte primul pas
Cine-a plecat din joc, cine-a rămas
Cine și-a smuls pereții rând pe rând
Cine s-a-ntors mereu cu ziua-n gând
Cine a pierdut și cine a câștigat
De toate înlănțuit sau dezlegat
Cine-a crezut mai mult în celălalt
Sub cerul prea străin și prea înalt
Când am să uit cum sună glasul tău,
Decât tăcerea, ce-mi va fi mai rău
Și cum să pot sub stele înnopta
Când nu mai simt ce-nseamnă umbra ta?
Numărători de ploi din doi în doi
Iubito, câtă lume între noi.

Veronica Micle - Nu plânge

Nu plânge că te dau uitării,
Și nici nu plânge că te las…
Sosit-a ceasu-nstrăinării
Și ceasul bunului rămas.

Se rupe-un lanț plin de tărie
Ca firul cel mai subțirel;
Când soarta vrea așa să fie,
Zadarnic vrei să faci altfel.

Și nu mai e nimic în stare
Să-ntoarcă vremile-napoi
Și-acea iubire-atât de mare
Ce-a fost odată între noi.

Rămâi tu, dar rămâi cu bine,
Rămâi cu suflet liniştit…
Un dor se duce și-altul vine
Și vei uita că te-am iubit.

...

Elena Văcărescu - Mâna ta

Simt dulce mâna-ți dragă în mâinile-mi febrile!
Lin, degetele tale le-ating, de catifea,.
Năvalnice extaze mă copleșesc, subtile,
Şi fire nevăzute mă-nlănțuie de ea.

Când simt că tremur, mâna-ți nădejdea îmi trezește,
Și soarta grea mai lesne o pot întâmpina;
Oricât de-adâncă-i rana ce-n sânul meu dospește,
Durerea să-mi aline, mi-ajunge mâna ta.

Când sufăr, câteodată, de mângâiere plină,
O simt cum se așează pe fruntea-mi, ca un scut.
Și fruntea-mi ce spre mâna-și, pioasă, se înclină,
Roșește, ca în ziua întâiului sărut.

Atunci, trecuta vană splendoare parcă-nvie;
Aș vrea să-mpart cu tine și drumul cel mai greu,
Spre orice țel, prin noaptea cu bezna ei pustie,
Doar de-aș putea de mână să mi te țin mereu!

Traian Demetrescu - Frunze de toamnă

Pică frunzele de toamnă,
Scuturate de furtună,
Şi picînd ca o ninsoare
Fac pămîntului cunună.

Melancolic, prin fereastră,
Mi-arunc ochii către ele,
Şi privindu-le le-asamăn
Cu iluziile mele...

Adrian Paunescu - Stare de ploaie

Sa bata ploaia in fereastra,
apropiat de starea noastra,
si felinare sa fileze pe cuprins,
sa fie focul viu in soba
ca sa lasam la garderoba
aceste...haine de-mprumut ce ne-au cuprins.

Sa nu mai vina nicio veste,
sa fie doar atat, ce este,
si sa se-auda-n noapte un fluierat de tren...
si-apoi, pianul din odaie
sa se ridice brusc spre ploaie
sa intoneze...o nocturna de Chopin.

Sa nu ne mai rostim cuvinte,
ci-ntr-o-aducere aminte,
sa ne iubim stangaci, brutal, ca doi copii,
dar, mai ales, as vrea sa ploua,
sa rupa lumea pe din doua,
sa crape-n noapte aguridele tarzii.

Si ploaia bate-n obiecte
si sunt ecouri indirecte
si nu-i nimic linistitor ca ritmul ei,
simt un fior in talpi si-n ceafa,
iar vinul negru din carafa
parca e sangele jertfelnicilor miei.

Ceva se misca in natura
si starea noastra mai e pura,
daca iubim aceasta ploaie din pervaz,
pe-acoperisuri de sindrila,
intr-o rasfrangere umila,
cad lacrimi triste dinspre universul treaz.

Scoate din priza telefonul
sau vezi sa nu-i mai vina tonul
si numarul de casa fa-l pierdut,
ti-am spus ca nu mai vreau vreo stire,
decat ideea de iubire,
si ca in rest, e totul searbad si pierdut.

Mi-e dor s-aud atat pe lume,
cum blanda ploaie fara nume
se pregateste sa ne spele de erori,
din toate marile razboaie
acest comunicat : "E PLOAIE !",
la buletinele de stiri, de zece ori.

Sa fie ploaie pe fereastra
apropiat de starea noastra,
sa se rasfranga rece-n luciul de cutit
si, ca nici ploaia sa te-nhate,
eu sa te tin mereu in brate,
sa-ti spun ca graul din fereastra...a-ncoltit.

Cristian-Alexandru Catana - Ce-ar insemna?

 

Şi o să-mi împrăştii versul către tine,
În 7 zări să-l suie vântul sus pe creste…
Vei spune că-s doar vorbe-n vânt…
Dar sunt vorbe-n dor care mă dor,
De ele să îţi pese…

Ce-ar însemna ca dorul meu
Să fie o cascadă?
M-aş naşte din izvoare line
Şi în şuvoaie-aş şiroi spre tine,
Cu bolovanii m-aş lupta,
Cu maluri de nisipuri pline,
Dar n-aş seca…
E lupta mea cu mine…

Ce-ar însemna ca dorul meu…
Să fie o floare dintr-un colţ de munte,
Doar tu ai şti că înfloresc,
Departe de grijile-ţi multe,
Şi-acolo-n lumea crestelor cărunte,
Pe stâncile de doruri pline…
Tu ai urca necontenit când ştii,
Că înfloresc doar pentru tine…

Ce-ar însemna ca dorul…
De fapt, să fie…
Poetul ce scrie…
Această simplă poezie?

Adrian Păunescu - Iertările

Tu sa ma ierti de tot ce mi se-ntampla,
Ca ochii mei sunt când senini, când verzi,
Ca port ninsori sau port noroi pe tâmpla,
Ai sa ma ierti, altfel ai sa ma pierzi.

Vad lumea prin lunete maritoare
Si vad gradini cu arme mari de foc,
Sub mâna mea deja planeta moare
Si în urechi am continentul rock.
 
Ai sa ma ierti ca sunt labilitate
Ca trec peste extreme fulgerând,
Ai sa ma ierti preablânda mea de toate,
Eu sunt nemuritorul tau de rând.
 
Ai sa ma ierti ca nu pot fara tine
Si daca n-ai sa poti si n-ai sa poti
Mie pierzându-te-mi va fi mai bine
Eu tristul cel mai liber dintre toti.
 
Si cum se-ntampla moartea sa le spele
Pe toate-nobilându-le fictiv,
Ai sa te-apleci deasupra mortii mele
Si tot ai sa ma ierti definitiv.
 
Ai sa ma ierti în fiecare noapte
Si-am sa te mint în fiecare zi
Si cât putea-va sufletul sa rabde
Cu cât îti voi gresi te voi iubi.

Nichita Stanescu - Emoţie de toamnă

A venit toamna, acopera-mi inima cu ceva,
cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta.

Mă tem că n-am să te mai văd, uneori,
că or să-mi crească aripi ascuţite până la nori,
că ai să te ascunzi într-un ochi străin,
şi el o să se-nchidă cu o frunză de pelin.

Şi-atunci mă apropii de pietre şi tac,
iau cuvintele şi le-nec în mare.
Şuier luna şi o răsar şi o prefac
într-o dragoste mare.

Adrian Pãunescu - Cu tine

Cu tine viata mea se lumineaza, 
Cu tine hotarasc a obosi, 
Cu tine urc astenic spre amiaza
Si ma sfarsesc in fiecare zi.

Cu tine e-mpacare si e lupta, 
Cu tine este tot si e nimic, 
Cu tine-mi infloreste lancea rupta, 
Cu tine sunt si mare, sunt si mic.

Cu tine totu-i parca unt pe paine, 
Cu tine bradu-i brad, si nu sicriu, 
Cu tine astazi mi se face maine.
Cu tine mor pentru a fi mai viu.

Cu tine poezia mea exista, 
Cu tine chem zapezi si-alung zapezi, 
Cu tine nici tristetea nu e trista, 
Cu tine eu te vad cand nu ma vezi.

Cu tine sunt nedrept si sunt dreptate, 
Cu tine sunt gelos si sunt ghetar, 
Cu tine-ncep si se termina toate, 
Cu tine intr-un schit apar - dispar.

Cu tine e lumina si-ntuneric, 
Cu tine zac sa ma-nsanatosesc, 
Cu tine cubul redevine sferic, 
Cu tine ce-i dracesc e ingeresc.

Cu tine e mai rau si e mai bine, 
Cu tine reincepe viata mea, 
Cu tine e mai greu ca fara tine, 
Dar fara tine nu s-ar mai putea. 

Adrian Pãunescu - Sã ne iubim pe țãrmul Mãrii Negre

Să ne iubim pe ţărmul Mării Negre
Ca două fragede fierbinţi statui
Să fim întîia clasica pereche
A omenirii noi ce încă nu-i. 

Să ne iubim cît ne întreabă valul
Ce e cu noi, ce sîntem şi ce vrem
Noi să-i răspundem cufundaţi cu malul
Ceva-ntre rugăciune şi blestem. 

Ca un barbar ce ţine o tanagră
Aşa sîntem pe-acest nisip noi doi
Şi stelele ce cad în Marea Neagră
Ridică valul sîngelui din noi. 

Să ne iubim hipnotizaţi de lună
Cutreieraţi de-al vaselor tangaj
Şi să ne viscolească împreună
Ninsorile de sare pe obraji. 

Să ne iubim, păgîna mea atee
Iubito, marea seamănă cu noi
Sîntem un Dumnezeu şi-o Dumnezee
Chemaţi să-nceapă lumea de la doi. 

Să ne iubim pe ţărmul Mării Negre
Pe unde trec epavele călări
Să curăţăm întreaga lume veche
În fluxul şi refluxul noii mări. 

Să ne iubim etern, noi, provizorii, 
Cum niciodată, valul nu va sta
Eu spun că îngenunchi în faţa mării
Să nu spun că-ngenunchi în faţa ta.

Nicolae Iorga - Ci de-am fi singuri...

Ci, de-am fi singuri amândoi
Si nime sa ne asculte,
Uitându-ma în ochii tai,
Ti-as spune asa de multe...

Ar trece vremea si n-am sti
Ce e aceia vreme
Si n-ar fi nimene din vis
În lume sa ne cheme.

Am fi departe tare dusi,
Straini de lumea-ntreaga:
Pe vesnicie ti-as fi drag,
Tu vesnic mi-ai fi draga;

Cu sarutari am sterge-n ochi
A lacrimilor urme,
Si cine oare s-a-ndura
Al nostru raiu sa-l curme?

Ti-as spune vorbe dulci încet:
Ca sa le-auzi mai bine,
Tot mai aproape ai pleca
Obrazul tau de mine.

Si-atuncea de ne-om saruta,
A cui sa fie vina?
Nici tu, ca nu ma auziai,
Nici eu n-oi fi pricina.

Adrian Pãunescu - Eu fãrã tine

Şi brusc am înteles că fără tine
Nici eu în toate minţile nu sunt,
Să fug şi să mă-ntorc aici îmi vine,
Să nu-mi mai aflu locul pe pământ.

Atât de grabnic mi-ai intrat în sânge,
Atât de mult trăieşti în sinea mea,
Încât şi zgâriindu-mă n-aş plânge,
Temându-mă că-n stropi te pierd cumva.

Nu este primăvară nicăierea,
Cu muguri morţi paltonul ţi-l închei.
Cu fierea primăverii caut mierea,
Iar tu exişti, iubito-n locul ei.

Şi brusc am înteles că fără tine,
Eu însumi mor şi nu pot învia,
Deşi am fost născut, cum ştii prea bine,
Ca să te apăr şi-mpotriva ta!

Kiersten White - The chaos of stars

" I didn’t fall in love with you. I walked into love with you, with my eyes wide open, choosing to take every step along the way. I do believe in fate and destiny, but I also believe we are only fated to do the things that we’d choose anyway. And I’d choose you; in a hundred lifetimes, in a hundred worlds, in any version of reality, I’d find you and I’d choose you.”

Adrian Paunescu - Ce simplu mi-ar fi, daca nu te-as iubi

Altceva nu-i nimic
Şi mereu mă complic
Şi ce simplu mi-ar fi,
Dacă nu te-aş iubi.

Dacă m-aş lua după pretexte,
dacă-aş trage unde e uşor,
nici nu trebuia s-aud de tine
şi-mi era mai de folos să mor.

M-am băgat de bună voie slugă,
dragostei morale ce ţi-o port,
dar pricep că mi-ar fi fost rentabil
să privesc destinul ca pe-un sport.

Nu-i o simplă încăpăţânare,
pentru un ambiţios pariu,
dar aleg o cale complicată,
tocmai din motivul că sunt viu.

Eu detest relaţia burgheză,
decorată circumstanţial,
mă închin la legile naturii
şi salut iubirea, ca scandal.

Mama ei de viaţă prefacută,
tatăl ei de soartă la mezat,
te iubesc în felul unui trăznet,
te prefer aşa cum s-a-ntâmplat.

Greu îmi e şi greu îţi e şi ţie
cu acest fel de a trăi al meu,
totuşi, vreau să ştii că, din pacate,
dragostea e o dificultate,
fără care-ar fi cu mult mai greu.

Adrian Păunescu - Poetul

Aş sta, aşa cu faţa-n sus,
Lovit pieziş de vreme
Şi-ncet ca un izvor supus
Ţi-aş murmura poeme.
Şi patul de sub şira mea,
Podeaua care-l ţine,
Cu timpul s-ar dărăpăna
Şi-n casă-ar fi ruine.
Şi peste molcomul prăpăd
Peste privirea-mi oarbă
Cu gura începând să vad
Eu, năpădit de iarbă,
Din somnul ca un trist magnet
Ce ştie doar să cheme,
Ţi-aş mai încredinţa încet
Mistere şi poeme.
Albitul firii mele os,
Schiloada chipăroasă,
Lovit de pietre dureros
Şi mărunţit de-o coasă.
Ar face gura şi-ar sopti
Despre ce e şi nu mi-i
În veacul de schizofrenii
Pân-la sfârsitul lumii
Şi dacă varul cel nestins,
Ce-i una cu folosul,
Cu cinic urlet dinadins
Mi-ar înghiţi şi osul,
Eu,tainic, blând şi tutelar,
Călcând tăceri postume,
Din toţi pereţii daţi cu var
M-aş reîntoarce-n lume,
Către o casă, unde-acum
Şi moartea mai aşteaptă,
Până să-nceapă tristul drum
De dincolo de şoaptă.
Să-ţi spun că încă nu-i târziu.
Ruina e departe,
Iar eu cu inima te ştiu
Pe viaţă şi pe moarte.
Aş sta aici, pe-acest prundiş
Pe care-mi este bine,
Ca vremii,pus hotar pieziş,
Să-mbătrânesc de tine.
Să-mi sugă oasele-n pământ
De parcă oase-aş plânge,
Să fiu doar calcar şi cuvânt
Şi-un ultim strop de sânge.

Am învãțat...

Am învățat că a aștepta după alții înseamnă timp pierdut și amânări inutile. Am învățat că nu are rost să mă zbat să fac parte dintr-o viață în care nu sunt dorită și nici să rămân în locuri unde nu mai am niciun rost. Am învățat să fiu mai rezervată în a mă implica sufletește și să fac diferența între cei care mă iubesc și cei care doar mă folosesc. Am învățat că rațiunea nu poate fi mereu în consens cu inima și că ambele pot fi supuse rătăcirilor. Am învățat să respect și să accept alegerile celorlalți, chiar dacă acestea îmi influențează viața și îmi răstoarnă universul. Am învățat că iubirea nu trebuie păzită.
Am învățat că nu merită să plâng după oamenii care nu m-au iubit și care m-au abandonat. Că aceia care m-au însoțit o perioadă pe drumul meu, iar apoi au cotit brusc pe alte drumuri, nu au fost decât niște umbre, care doar m-au privat de soare...

Irina Binder-Fluturi

Crește-mi aripi...

  Crește-mi aripi, sădește-mi în suflet Libertatea și spune-mi că pot pleca oricând! Oricând... cu jumătate din sufletul tău. 

  Mă întreb, oare mi-ar îngreuna zborul sau mă va ajuta să mă ridic mai iute în văzduh? 

  Și am zburat! 

 Mă simțeam un punct mărunt în marea aceea albastră de cer, un punct mărunt dar suficient de puternic să o străbată. Nu știu cât am zburat, dar brusc m-am oprit. Ceva mă ținea strâns de o aripă și mă trăgea înapoi. Nu erai tu, nici jumătatea aceea de suflet care zbura cu mine, era un Dor cumplit, Dor de tine...

 

http://www.blogger.com/profile/06466985891053075516

Charles Bukowski quotes

"My dear,
Find what you love and let it kill you.
Let it drain you of your all. Let it cling onto your back and weigh you down into eventual nothingness.
Let it kill you and let it devour your remains.
For all things will kill you, both slowly and fastly, but it’s much better to be killed by a lover."

Dor...

”Știi sentimentul acela de dor? De dor teribil care face sângele să se dezlănțuie și creierii să doară, senzația aia usturătoare care instigă rebelul din tine și-ți calcă pe conștiință ca peste o omidă pufoasă de Mai. Ți-a fost vreodată atât de dor încât să ajungi să-ți imaginezi prostește că cel căruia îi simți lipsa în secret chiar se gândește la tine? Ți-a fost atât de dor încât să știi în sinea ta că ai drept la fericirea celuilalt? Te-a încercat vreodată senzația aceea bizară amestecată cu transpirație rece care, de obicei, apare din senin și ai impresia că viața e pe terminate doar pentru că ți-e dor? Ți-e dorul neînțeles și aproape epileptic, ca cel al nebunilor! Te batjocorește. Te asurzește. Sigur a complotat cu Soarele, altfel de unde toate combustiile spontane cu care ți-a desființat rostul de-a fi? Dorul poate să înalțe sau să coboare. Te poate îndulci pe interior cu speranța revederii sau, la fel de ușor, apune peste tine o lumină tristă, goală și incredibil de impersonală care, pe deasupra, mai și doare. Te resemnezi până la urmă și ajungi să te plimbi cu dorul pe brațe, la vedere, asemenea mamei care-și scoate pruncul în lume. Îl accepți ca fiind parte din tine și din visul tău de noapte. Adormi cu dor, te trezești cu dor și speri în sinea ta că într-o zi, nici tu nu știi când, îl vei stinge dintr-o privire cu subînțeles și-un sărut de revedere.”

Liana Ganea - Eseuri de weekend 

Adrian Păunescu - Totuși iubirea peste blestem

Obsesia mea despre tine
Renaşte, în mine, acum
Şi iarăşi e rău şi e bine
Şi toate se află pe drum. 

O clasică dragoste veche,
Transcrisă în versuri, cândva,
Acum işi găseşte pereche
Şi replica este a ta.

 Poemele mele supreme,
Trăite-ntre bine si rău,
Acum, s-au întors ca probleme,
Le-aş trece pe numele tău.

Mereu, între viată şi moarte,
Mi-a fost şi mi-e dat să mă zbat,
Iar astăzi, când eşti prea departe,
Abia te mai strig sugrumat.

Şi nu mai dau lumii de ştire
Ideea de care mă tem,
Că nu mai există iubire,
Aşa cum există blestem.

N-am cum să accept că, din toate,
Rămâne doar zborul târât
Şi faptul că nu se mai poate
Iubi decât rău şi urât.

Vin versuri străvechi să-mi inspire
Poemul cel nou ce îl chem
Şi totuşi există iubire,
În veci, peste orice blestem.

Noapte la mare, noapte la munte

Noi niciodată nu am fost doi
Ci unul singur amândoi
Sălbatic cuplu-nsingurat
Pe care noaptea l-a uitat

Noapte la mare, noapte la mare
Buzele tale au gust de sare
Păru-ţi miroase a scoici şi a soare
Noapte la mare, noapte la mare.
Noapte la munte, noapte carpatină
Buzele tale au gust de răşină
Pielea-ţi miroase a flori şi fructe
Noapte la munte, noapte la munte.

Noapte albastra, noapte-nstelată
Inima mea e o scoică furată
Perla din ea este dragostea ta
Eu sunt al tau si tu eşti a mea

Buzele tale pe buzele mele
În întunericul nopţii-s mai grele
Bratele tale flăcări în noapte
Roiuri de stele, roiuri de şoapte.

Somn in doi

"Sa faci dragoste cu o femeie si sa dormi cu ea in acelasi pat – iata doua pasiuni nu numai diferite, ci aproape contradictorii.
Dragostea nu se manifesta prin dorinta de a face dragoste, asta se aplica la un numar nesfarsit de femei, ci prin dorinta somnului in doi, dorinta care se refera la o singura femeie”.

Milan Kundera “Insuportabila usuratate a fiintei”

Only love can hurt like this

I tell myself it don't mean a thing,
And what we got, got no hold on me
But when you're not there,
I just crumble.

I tell myself I don't care that much,
But I feel like I'd die till I feel your touch.

Only love
Only love can hurt like this
Only love can hurt like this
Must have been a deadly kiss
Only love can hurt like this.

Said I wouldn't care if you walked away,
But everytime you're there, I'm begging you to stay
And when you come close, I just tremble.

And everytime, everytime you go
It's like a knife that cuts right to my soul.

Only love
Only love can hurt like this
Only love can hurt like this
Must have been a deadly kiss
Only love can hurt like this.

Only love can hurt like this
Your kisses burn into my skin
Only love can hurt like this.

But it's the sweetest pain
Burning hot through my veins
Love is torture, makes me more sure.

Only love can hurt like this
Only love can hurt like this
Only love can hurt like this
Must have been a deadly kiss.

Only love can hurt like this
Only love can hurt like this
Your kisses burn into my skin
Only love can hurt like this.

Save me, save me
Only love, only love

'Cause only love can hurt like this
And it must have been a deadly kiss.

Winter wind

She's the ever changing winter wind,

A gust of clean, crisp air,

Roaring through the living room

And tousling up your hair.

She whistles through the doorways,

As she sails right down the hall,

Dancing through the golden leaves

That mark the end of fall.

But like the frozen winter wind,

She bends to no one's will;

Some days she is a hurricane,

And other days she's still.

There are moments when her laughter

Could give flight to paper planes,

But her silence can convince you

Trees will never sway again.

She'll push the clouds out of the sky

And stir the wildest seas,

No matter how you know her,

You cannot predict her breeze.

There are days when you'll feel foolish

For the scarf wrapped round your throat,

But with her there is no knowing

When you ought to wear a coat.

You will see me

You were my new inspiration
My muse
And I mean that not as a compliment
I will use you to cruise through any writer's block
Any lazy days when a glazed gaze invades my minds cave of creativity
I will think of you
And what you did to me
I will take negativity and make it inspire me
I was not a book from a library
As I stand here alone, I declare 'I was not a loan'
To be picked up and dropped off at a later date
And you barely even made my spine bend
Just skimmed through some of the interesting bits then skipped to the end
The notes you left in my margins turned from scribbles to scars but..
..here's the best part
You didn't even realise you were reading the first draft of a best seller
The manuscript of a future Nobel prize winner
This book you discarded as a pamphlet
Will ignite shit

I will work ten times harder than before
I will create art
I will create beauty
I will create so many things that you can't ignore
But I will not do them in your name
I will not shout you from the rooftops
I will tap your name out in Morse code on my outer thigh
As I casually except plaudits from on high

I will not try to win you back
I do not want you back
I just want to show you
I just need to show you what you fucking walked away from
I will achieve all my goals tenfold
I will achieve all your goals too - casually,
I will have happiness and joy in my life
I will fall in love; husband, child and wife
I will shine brighter than I could ever have dreamed to be

And you will see me.
And you will see me.

I will make rivers run red in your anonymity
The screams of nations will echo our affinity
My wrath will be relentless
My path of destruction will be momentously momentless
I will change the face of history
And paint it in my likeness
And I will LIKE this
I will destroy everything that you hold dear
By simply destroying everything: far and near
My footsteps will be impossible not to hear
I will watch you from afar, and taste each tear
I will wipe out entire races
I will erase faiths of this place with great haste and no graces
This world will become my plaything
Embracing my ways, and then just breaking
I will burn this entire world to the ground
I will leave a mark greater, than any have ever left before
I will lay waste by land, air and sea

And you will see me...
And you will see me!

Dan le Sac vs. Scroobious Pip-You will see me.

Egoism

Imi era bine. Eram impacat cu mine insumi, eram fericit. Apoi ai aparut tu. Te cautasem aproape o viata. Timp de aproape 3 decenii, ti-am conturat imaginea in vis. Speram sa intalnesc pe cineva ca tine. Si...ai venit! Ai aparut pe neasteptate, ca o raceala. Mi-ai aratat ca viata e mult mai frumoasa decat o visasem eu vreodata. Mi-ai redat increderea in iubire, m-ai facut sa visez la o fericire care avea sa ramana neimplinita, din momentul in care ai decis ca vei pleca. Mi-ai dat un scop vietii. Acum stiam! Trebuia sa te fac fericita, cu orice pret! Asta era menirea mea! Tu erai! Tu...esti! Pe tine te asteptasem atatia ani, si meritase! Erai totul, era ca un basm la inceput! Simteam ca sunt viu din nou. Incepusem sa visez... Dar, in loc sa te fac fericita, eu ti-am furat, bucatica cu bucatica, fericirea pe care tu ti-ai cladit-o cu greu. Cum?...nu stiu. Dar am ajuns aici, sa fiu o prezenta neagreata, dupa ce, cu cateva luni inainte, ma considerai "the one". Asa ca...nu-mi ramane decat sa ma retrag. Pacat ca nu o mai pot face cu capul sus! Trebuia sa fi plecat eu, cand am vrut si cand eram in stare. Trebuia sa nu ma fi mintit, amagit, sa nu ma lasi sa traiesc cu speranta ca, intr-o zi, ne-am putea privi din nou ca la inceput, cu aceeasi sclipire in ochi. Aici ai gresit tu, iar asta e singurul lucru pe care nu ti-l voi ierta niciodata! Ca mi-ai dat sperante, in incercarea de a indulci despartirea...cand tu stiai deja ca nu te vei mai intoarce. Dar asa esti tu, miloasa. Insa, mai mult rau mi-ai facut.
O singura intrebare am, la care nu cred ca voi primi vreodata raspuns: cum poti sa-i spui cuiva ca il iubesti, iar a doua zi sa zici "lasa-maaaa!", cand el iti declara acelasi lucru? Cum poti sa-i spui cuiva sa plece, apoi sa-l chemi iar? De ce o faci? Din compasiune? Ti-e mila de suferinta lui? De ce nu ai ascultat de la bun inceput, cand ti-a zis ca flacara l-ar mistui? De ce nu l-ai lasat linistit, fara sa sufere? Pentru ca suntem niste egoisti. Cred ca asta e dragostea, pana la urma: egoism. Iti doresti ca cealalta persoana sa fie fericita alaturi de tine. Cateodata, nici nu conteaza daca mai e fericit sau nu. Tu il vrei acolo, pentru ca asta te face pe tine fericit! Iti suna cunoscut? Mie da. Asta fac eu in momentul de fata. Incerc sa ma agat de orice, sa trag cu dintii de tine, numai sa ramai aici, sa nu pleci. Dar ce rost are, atat timp cat eu nu mai sunt motivul zambetului tau, ba chiar incep sa ma intreb daca m-ai iubit vreodata? Ma simt mai implinit?
Se spune ca, daca iubesti pe cineva, il lasi sa plece. Ei, bine...eu te iubesc!

Lasati-ma...

Te iert ca m-ai facut sa sufar. Dar pe mine nu ma iert ca am iubit din nou. Sa ma fereasca Dumnezeu de acest sentiment, de acum inainte!
Sa ma invat minte sa nu mai cred in promisiuni, sa nu ma mai atasez de lume, sa nu mai pun suflet, sa nu mai iubesc, sa nu mai cred in eternitate, cand totul e atat de efemer. Sa realizez ca oamenii vin si pleaca, iar singurul care ramane... sunt eu!
Sa-mi intre bine in cap: sa nu mai depind de nimeni, sa nu las alta persoana sa fie motivul fericirii mele, pentru ca, atunci cand pleaca, o ia pe toata si te lasa cu sufletul gol! Sa nu-mi mai daruiesc inima atat de usor, pentru ca m-am saturat sa ii lipesc cioburile!
Nu ma faceti parte din viata voastra, daca nu aveti de gand sa ma pastrati pana la final, asa cum sunt! Lasati-ma sa mor linistit, singur si trist, in amaraciunea mea!

Nichita Stanescu - Cantec de dor

Ma culcasem langa glasul tau.
Era tare bine acolo si sanii tai calzi
imi pastrau tamplele.
Nici nu-mi mai amintesc ce cantai.
Poate ceva despre crengile si apele
care ti-au cutreierat noptile.
Sau poate copilaria ta care a murit
undeva, sub cuvinte.
Nici nu-mi mai amintesc ce cantai.
Ma jucam cu palmele in zulufii tai.
Erau tare indaratnici
si tu nu ma mai bagai in seama.
Nici nu-mi mai amintesc de ce plangeai
Poate doar asa, de tristetea amurgurilor.
Ori poate de drag si de blandete.
Nu-mi mai amintesc de ce plangeai,
Ma culcasem langa glasul tau si
te iubeam.

Tudor Arghezi - De-abia plecasesi

De-abia plecasesi. Te-am rugat sa pleci.
Te urmaream de-a lungul molatecii poteci,
Pan-ai pierit, la capat, prin trifoi.
Nu te-ai uitat o data inapoi!

Ti-as fi facut un semn, dupa plecare,
Dar ce-i un semn din umbra-n departare?

Voiam sa pleci, voiam si sa ramai.
Ai ascultat de gandul ce-l dintai.
Nu te oprise gandul fara glas.
De ce-ai plecat? De ce-ai mai fi ramas?

Mã îmbãt!

Mă scurg încet peste pământ şi apă,
Şi-ncerc s-ajung la tine câteodată.
Alerg cu paşi grăbiţi spre tine,
Mi-e dor să-mi fie dor, şi strig în mine…
…aş vrea, iubire, să te simt aproape
Aş da orice să-ncap sub ale tale pleoape,
Şi m-aş simţi ca nou născut,
Când tu, uşor, aştepţi să te sărut.
Mă joc cu luna înspre asfinţit
Şi-ţi depăn amintiri, dintr-un trecut
Apus, uitat şi plin de praf..
Dar ce păcat, tu m-ai uitat!
Mă pierd în simplele detalii,
Şi caut în zadar să te găsesc.
Pe unde, oare, umbli-n astă seară
Pe ce coclauri şi ce tarmac?
Şi vine seara peste mine
Şi-ncerc zadarnic să te strig,
Mă lupt cu luna şi cu mine
Dar nu pot să te uit.
Prin val de mare în neanturi
M-arunc şi uit de orice griji.
Cuvinte spuse de maeştri
Nu pot s-alunge clipa în trecut.
Am obosit să caut efemerul,
Şi-ncerc la realitate să ajung.
Dar toate astea sunt ispite,
Nimic nu fac ca să te uit.
M-aşez încet pe umărul tău gol
Şi realizez că-i doar un colţ,
Un colţ de pernă prafuită
Lăsată-n patul meu stingher.
Acum mă culc ş-am să adorm,
Şi-n vise triste şi stinghere
Încerc să caut un alt drum…
…mă duc …mă pierd şi mă alung
Şi caut simplu un răspuns.
Dar totul pare cam stingher
Iar eu mă-mbăt cu efemer!

Tudor Chirilă - Dacă...

Eu vin si spun. Cautam fericirea peste tot. Cautam fericirea la metrou, in speranta ca ni se va arata cand ne asteptam mai putin. Din senin. Cautam fericirea pe holuri de asteptare. In trenuri sau avioane...Cautam fericirea dedicandu-ne cu orice pret lucrurilor pentru care nu suntem pregatiti. Cautam fericirea in amagiri lenese. Cautam fericirea in adevarurile altora. Cautam fericirea in abandon. Cautam fericirea noaptea, mai ales noaptea..Cautam fericirea in dimineti optimiste. Cautam fericirea in tragediile care ne ocolesc. Cautam fericirea in redefinirea ei. Cautam fericirea intr-un tablou vivant. O esarfa. O privire. un moment in care destinul ar putea sa faca piruete.
Cautam fericirea in disperare. In lucrurile simple. Cautam fericirea in copii. Cautam fericirea in toate cotloanele lumilor noastre nesfarsite. Cautam fericirea in imperiul nesfarsit al gandurilor. In prapastia dorintelor. Pe muntele viitorului. In razboaiele sufletului. In victoriile subrede ale orgoliului. Cautam fericirea peste TOT.
O singura intrebare uitam sa ne punem, preocupati de aceasta goana nebuna.
Daca fericirea este cea care ne cauta pe noi si nu ne gaseste pentru ca ne jucam prea mult de-a baba-oarba? Daca fericirea cauta in noi tot ce cautam si noi in ea? Daca fericirea reclama fericire?

Adrian Păunescu - Dragoste şi rană

Pe tine te iubesc ca pe o rană
Cu care-am fost complice şi chirurg,
Pe tine te iubesc ca pe-un amurg
Şi ca pe-o răstignire de icoană.
Tu nu eşti rana ta, eşti rana mea
Atâta doar că trupul tău o poartă,
Pe tine te iubesc ca pe o poartă

Pe care-am sfărâmat-o ca să pot intra
Şi restul ce se poate întâmpla
Sunt ciorne la o operă de artă.

Mihai Eminescu - De ce nu-mi vii?

Vezi, rândunelele se duc,

Se scutur frunzele de nuc,

S-aşează bruma peste vii -

De ce nu-mi vii, de ce nu-mi vii?

O, vino iar în al meu braţ,

Să te privesc cu mult nesaţ,

Să razim dulce capul meu

De sânul tău, de sânul tău!

Ţi-aduci aminte cum pe-atunci

Când ne primblam prin văi şi lunci,

Te ridicam de subsuori

De-atâtea ori, de-atâtea ori?

În lumea asta sunt femei

Cu ochi ce izvorăsc scântei...

Dar, oricât ele sunt de sus,

Ca tine nu-s, ca tine nu-s!

Căci tu înseninezi mereu

Viaţa sufletului meu,

Mai mândră decât orice stea,

Iubita mea, iubita mea!

Târzie toamnă e acum,

Se scutur frunzele pe drum,

Şi lanurile sunt pustii...

De ce nu-mi vii, de ce nu-mi vii?

Adrian Păunescu - Orație de nuntă

Astfel, după tine, se încheie toate.

Trag oblonul negru la fereastra mea.

Nu mai vreau decepţii, vreau singurătate,

Nu mai vreau iubire, voi abandona.

Avusesem dreptul şi eu, ca oricare,

La o nebunie, la un ultim glonţ.

Ultima speranţă, ultima-ncercare,

Dar în magazie era doar găblonz.

Nu-i nici o problemă, toate-s foarte bune.

Te-am iubit desigur, cum mi-ar sta să neg...

Şi cu pasiune, şi cu voluptate

Şi credeam în tine, vrednic şi întreg.

Hai, întinde mâna pentru despărţire.

Schimbă-ţi telefonul, că şi eu mi-l schimb.

Salutări miresei, salutări la mire,

Poate se rezolvă toate între timp.

Întră în mulţime, nimeni n-o să ştie.

Două, trei persone care ne-au ascuns,

Eu voi ţine minte scurta nebunie

Şi-ntrebarea noastră fără de răspuns.

Firea ta ciudată n-o voi regăsi-o.

Nici n-ar fi nevoie, tu rămâi un mit.

Nuntă fericită, te-am iubit, adio,

Nu întoarce capul, pleacă, te-am iubit!

Vezi că se confirmă bârfa despre mine:

Te-am lasat deodată, crud şi nefiresc.

Totuşi ţine minte, ţine bine minte:

Te salvez de mine fiindcă... te iubesc!

Dumitru Matcovschi - Cu numele tău

Am numit cu nume drag
stea din cer stralucitoare.
Steaua mea a fulgerat
si s-a prabusit in mare.
Eu te caut, eu te strig,
eu te-adun din vesnicie:
unde esti, de ce nu esti,
tu, iubirea mea tarzie?
Am numit cu nume sfant
spic de grau ce se implina.
Spicul meu s-a scuturat
de belsug si de lumina.
Trece noapte, trece zi,
doru-i piatra grea si-apasa.
Unde esti, de ce nu esti,
tu, iubirea mea frumoasa?
Am numit cu nume scump
pasare din codru verde.
Pasarea s-a ratacit
si-acum prin straini se pierde.
Brume cad, mai grele cad,
dorul e un rug si doare:
unde esti, de ce nu esti,
tu, iubirea mea cea mare?
Sa te plang, iubire? E-n zadar!
Ai, pelinul floare de amar.
Sa te-alung din suflet? E tarziu!
Ai, pelinul Floare de pustiu.
Sa te calc in tina? E pacat!
Ai, pelinul Floare de barbat.
Sa te-ngrop in taina? E durut!
Ai, pelinul Floare de baut!

Magda Isanos - Sărută-mă

Saruta-mi ochii grei de-atâta plâns,
Doar sarutarea ta ar fi în stare
Să stinga focul rău ce i-a cuprins,
Să-i umple de iubire si de soare.
Saruta-mi gura, buzele-nclestate
Ce vorba si surâsul si-au pierdut.
Iti vor zambi din nou inseninate
Si-ndragostite ca si la-nceput.
Saruta-mi fruntea, gândurile rele
Si toate indoielile-or să moara,
In loc vor naste visurile mele
De viata noua si de primavara.

Grigore Vieru - Vreau să te văd

Vreau sa te vad, femeie,
Sau vino sa ma vezi,
Mi-e dor de iarba cruda
A ochilor tai verzi;
De-a tale negre gene
Ce tremura usor
Ca aburul de ploaie
Deasupra codrilor.
Vreau sa te vad, barbate,
Sau vino sa ma vezi,
E timpul coasei, iata,
In ochii mei cei verzi.
Coseste, hai ca iarba,
Cu roua si cu stea,
Mai deasa si mai verde
Sa creasca-n urma ta.

Erin Hanson - Glass

You warned me we’re all made of glass,

That our lives are far too thin.

So why did I not believe you,

‘Til it was your shards in my skin?

Now these scars upon my fingers

Run too deep to just forget,

Despite the wilted roses

From the first time that we met.

And I don’t know why I told you

I was good at letting go,

For all I do now is watch dead flowers

...

And pray somehow they will grow.