luni, 28 iulie 2014

Adrian Păunescu - Totuși iubirea peste blestem



Obsesia mea despre tine
Renaşte, în mine, acum
Şi iarăşi e rău şi e bine
Şi toate se află pe drum. 
O clasică dragoste veche,
Transcrisă în versuri, cândva,
Acum işi găseşte pereche
Şi replica este a ta.

 Poemele mele supreme,
Trăite-ntre bine si rău,
Acum, s-au întors ca probleme,
Le-aş trece pe numele tău.

Mereu, între viată şi moarte,
Mi-a fost şi mi-e dat să mă zbat,
Iar astăzi, când eşti prea departe,
Abia te mai strig sugrumat.

Şi nu mai dau lumii de ştire
Ideea de care mă tem,
Că nu mai există iubire,
Aşa cum există blestem.

N-am cum să accept că, din toate,
Rămâne doar zborul târât
Şi faptul că nu se mai poate
Iubi decât rău şi urât.

Vin versuri străvechi să-mi inspire
Poemul cel nou ce îl chem
Şi totuşi există iubire,
În veci, peste orice blestem.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu