Crește-mi aripi...

  Crește-mi aripi, sădește-mi în suflet Libertatea și spune-mi că pot pleca oricând! Oricând... cu jumătate din sufletul tău. 

  Mă întreb, oare mi-ar îngreuna zborul sau mă va ajuta să mă ridic mai iute în văzduh? 

  Și am zburat! 

 Mă simțeam un punct mărunt în marea aceea albastră de cer, un punct mărunt dar suficient de puternic să o străbată. Nu știu cât am zburat, dar brusc m-am oprit. Ceva mă ținea strâns de o aripă și mă trăgea înapoi. Nu erai tu, nici jumătatea aceea de suflet care zbura cu mine, era un Dor cumplit, Dor de tine...

 

http://www.blogger.com/profile/06466985891053075516