Mã îmbãt!

Mă scurg încet peste pământ şi apă,
Şi-ncerc s-ajung la tine câteodată.
Alerg cu paşi grăbiţi spre tine,
Mi-e dor să-mi fie dor, şi strig în mine…
…aş vrea, iubire, să te simt aproape
Aş da orice să-ncap sub ale tale pleoape,
Şi m-aş simţi ca nou născut,
Când tu, uşor, aştepţi să te sărut.
Mă joc cu luna înspre asfinţit
Şi-ţi depăn amintiri, dintr-un trecut
Apus, uitat şi plin de praf..
Dar ce păcat, tu m-ai uitat!
Mă pierd în simplele detalii,
Şi caut în zadar să te găsesc.
Pe unde, oare, umbli-n astă seară
Pe ce coclauri şi ce tarmac?
Şi vine seara peste mine
Şi-ncerc zadarnic să te strig,
Mă lupt cu luna şi cu mine
Dar nu pot să te uit.
Prin val de mare în neanturi
M-arunc şi uit de orice griji.
Cuvinte spuse de maeştri
Nu pot s-alunge clipa în trecut.
Am obosit să caut efemerul,
Şi-ncerc la realitate să ajung.
Dar toate astea sunt ispite,
Nimic nu fac ca să te uit.
M-aşez încet pe umărul tău gol
Şi realizez că-i doar un colţ,
Un colţ de pernă prafuită
Lăsată-n patul meu stingher.
Acum mă culc ş-am să adorm,
Şi-n vise triste şi stinghere
Încerc să caut un alt drum…
…mă duc …mă pierd şi mă alung
Şi caut simplu un răspuns.
Dar totul pare cam stingher
Iar eu mă-mbăt cu efemer!